Monitorizarea ritmului cardiac pe termen lung este un instrument cu ajutorul căruia pot fi diagnosticate diverse tipuri de aritmii, în special atunci când simptomele se manifestă rar și se dorește evaluarea activității electrice a inimii în condiții normale. Există mai multe tipuri de dispozitive care pot fi folosite în acest scop, dar una dintre cele bune opțiuni la care se poate apela în acele cazuri în care simptomele apar la intervale foarte lungi este loop recorderul. [2]
Dacă este pentru prima dată când auzi acest termen, probabil că te întrebi ce înseamnă loop recorder. Acesta este un dispozitiv care se implantează sub piele (în partea stângă a pieptului) și permite monitorizarea electrocardiografică pe termen lung.
Este recomandat, de obicei, pacienților cu episoade repetate de palpitații (bătăi rapide ale inimii, regulate sau nu) sau sincope (pierderea stării de conștiență) cu cauză neidentificată, celor cu risc crescut de fibrilație atrială sau celor deja diagnosticați cu fibrilație atrială. Se mai folosește pentru stabilirea riscului la pacienții care au suferit un infarct miocardic și la cei care au anumite boli genetice.
Avantajul acestui dispozitiv este acela că poate stoca înregistrările EKG care evidențiază aritmii (fie bradiaritmii – adică ritm rar, fie tahiaritmii – bătăi rapide ale inimii) și este foarte util mai ales atunci când simptomele apar rar și înregistrările Holter obișnuite (pe 24 de ore, pe 3/7 zile, pe 30 de zile) nu oferă informațiile necesare în vederea stabilirii unui diagnostic.
Monitorizarea inimii cu un loop recorder permite obținerea unor înregistrări electrocardiografice (EKG), fie ca urmare a activării de către purtător (atunci când acesta acuză simptome – ex.: palpitații, amețeală, încețoșarea privirii), fie în mod automat, ca răspuns la o tulburare de ritm (acest lucru se întâmplă când frecvența cu care inima bate depășește sau este mai mică decât limitele stabilite de medic în momentul implantării dispozitivului). Datele obținute rămân în memoria dispozitivului și pot fi transmise automat către doctor, în vederea analizării lor.
După cum menționam mai sus, loop recorderul este utilizat cel mai adesea pentru evaluarea palpitațiilor recurente, a sincopelor (pierderea stării de conștiență) repetate, de cauza neprecizată, și a amețelilor, precum și pentru stratificarea (stabilirea) riscului după infarct miocardic, riscului de fibrilație atrială sau a fibrilației atriale diagnosticate ori atunci când alte dispozitive de monitorizare ambulatorie de durată mai scurtă nu oferă informații relevante. Alte posibile indicații sunt:
Există însă și situații care pot limita posibilitatea implantării dispozitivului de tip loop recorder: infecție activă sau diateză hemoragică (tulburări de coagulare).
Înregistrarea pe termen lung este utilă în anumite situații pentru diagnosticul unor afecțiuni cu simptome rare, însă prezintă și anumite dezavantaje:
Implantarea unui loop recorder ți-ar putea fi recomandată dacă prezinți simptome precum:




Astfel de simptome pot apărea în timpul unor activități fizice ori când te odihnești și se pot manifesta foarte rar, fără ca asta să însemne că nu reprezintă un motiv de îngrijorare. Atunci când o simplă electrocardiogramă ori o monitorizare standard a ritmului cardiac nu sunt suficiente pentru a stabili cauza lor, poate fi indicată implantarea unui loop recorder.[1]
Procedura de implantare a acestui dispozitiv este una simplă. Se realizează în laboratorul de electrofiziologie, de către medicul specialist, sub anestezie locală. După administrarea unui antibiotic intravenos (pentru a preveni complicații infecțioase) și dezinfecția și anestezierea zonei în care se va implanta loop recorderul, medicul va realiza o mică incizie în parte stângă a pieptului tău și va crea un mic “buzunar” sub piele, pe o lungime de 3-4 cm, în care va fi introdus dispozitivul. De obicei, plaga se închide cu fire resorbabile (care nu necesită îndepărtare).
În afara anestezicului local se pot administra, la nevoie, sedative ușoare sau analgezice.
Înainte de această procedură, vei face un examen clinic complet, o radiografie toracică și un set complet de analize de sânge. Tot ca parte a procesului de pregătire pentru implantarea dispozitivului se va elimina și orice potențial focar infecțios: infecții ORL, stomatologice etc.
Ți se comunica dacă și ce ai voie să mănânci în ziua procedurii ori dacă este necesară întreruperea administrării anumitor medicamente.[1]
Durata de spitalizare este una foarte scurtă. Dacă totul decurge așa cum ar trebui și nu apar complicații, vei putea pleca acasă în aceeași zi în care s-a efectuat procedura.
Riscul apariției unor complicații este foarte mic, însă în unele cazuri pot apărea:
Loop recorder-ul este un dispozitiv mic, dreptunghiular, fără sonde, cu un volum de 7-9 ml (are mărimea standard a unui stick USB), care are încorporați doi electrozi, ce se implantează sub piele. Dispozitivele folosite în prezent sunt dotate cu o baterie cu o durată de viață de până la 3 ani.[2]

După finalizarea procedurii, vei fi transferat în camera de recuperare și vei rămâne sub supraveghere medicală pentru o perioadă. Vei primi tratament medicamentos, vei fi supus mai multor teste, după care vei fi externat, nu înainte însă de a primi toate instrucțiunile necesare privind activarea loop recorderului.[1]
Dacă ai fost supus unei astfel de proceduri, trebuie să revii la controlul cardiologic la o lună, la trei luni și apoi o dată la șase luni, în funcție de evoluție.
Îți vei putea relua activitățile normale imediat, dar ți s-ar putea recomanda să limitezi mișcarea părții superioare a corpului timp de câteva zile, pentru a permite inciziei și vânătăilor să se vindece.[1]
Ulterior, în funcție de rezultatele obținute în urma monitorizării activității electrice a inimii, se va recomanda cea mai bună opțiune de tratament, fie că este vorba de tratament medicamentos, implantarea unui stimulator cardiac ori a unui defibrilator cardiac sau de alte proceduri.[2]
Dispozitivele de tip loop recorder reprezintă o modalitate sigură și eficientă de a identifica aritmiile și alte anomalii cardiace, una care nu îți va limita în niciun fel activitățile de zi cu zi. Totuși, există și situații în care implantarea unui astfel de dispozitiv nu reprezintă cea mai bună opțiune.
Medicul specialist îți poate spune dacă monitorizarea electrocardiografică pe termen lung a ritmului inimii este necesară și în cazul tău numai după o consultație amănunțită și efectuarea tuturor investigațiilor necesare. Dacă ai nevoie de mai multe informații despre această procedură, poți lua legătura cu unul dintre consultanții noștri fie sunând la numărul de telefon dedicat, fie completând formularul de contact disponibil pe site-ul nostru.
Bibliografie: