Drenajul Biliar Percutan (PTBD) reprezintă o tehnică radiologică intervenţională prin care se obține decompresia căilor biliare în scopul reducerii sindromului icteric. Această procedură se realizează prin introducerea pe cale percutană, transhepatică a unui cateter de drenaj în căile biliare.
Procedura poate fi folosită în tratamentul colestazei (când bila nu poate curge din ficat în intestinul subțire), care poate fi rezultatul unei stenoze, al unui blocaj complet al cailor biliare datorat unei tumori maligne sau a unei fistule biliare după o intervenție chirurgicală.
Scopul principal al drenajului biliar este reducerea simptomelor – icter şi prurit şi îmbunătăţirea performanţei hepatice prin reducerea sau remiterea colestazei, permițând pacienților să primească chimioterapia.
Drenajul biliar este util în tratamentul fistulelor biliare post-operatorii, a stenozelor de anastomoză biliară cu drenaj biliar urmat de bilioplastie (dilatarea căilor biliare cu balon sau stent).
Stentarea căilor biliare este procedura prin care se plasează o proteză metalică în interiorul căilor biliare. Acest lucru se poate realiza pe cale percutanată transhepatică, pe cale endoscopică sau prin tehnica rendez-vous (abord atât endoscopic cât şi percutan). Procedura este efectuată dacă blocajul căilor biliare este determinat de o tumoră malignă, cu scopul de a menține căile biliare deschise și de a permite îndepărtarea drenajului biliar montat inițial. Această procedură îmbunătățește calitatea vieții pacientului.
Ai putea avea nevoie de drenaj biliar sau stentare biliară dacă ai unul dintre următoarele diagnostice:






Neoplaziile ce determină icterul obstructiv şi pentru care se stabilește indicația de drenaj biliar sunt predominant fie tumori ale căilor biliare extrahepatice (tumoră Klatskin, cancer de veziculă biliară cu invazie hepatică), fie recidive tumorale ganglionare sau pe anastomoză, după cancere gastrice.
Drenajele biliare temporare sunt indicate în cazuri cu cancer pancreatic cefalic, datorită valorilor mari ale bilirubinei pentru decompresie preoperatorie şi reducerea colangitei.
Din seara anterioară procedurii, pacientul nu va mai consuma alimente și lichide. Asistenta medicală preia pacientul după ce este adus de infirmieri la angiograf și verifică dacă prezintă branula pentru acces venos.
Drenajul biliar percutanant transhepatic extern/extern internalizat (DBE) presupune sedarea profundă a pacientului de către medicul anestezist după ce s-a efectuat în prealabil consultul preanestezic. Ulterior, medicul radiolog intervenționist va face puncționarea transhepatică sub ghidaj ecografic și fluoroscopic a cailor biliare. Se realizeaza colangiografia cu vizualizarea cailor biliare dilatate. Pe un ghid Amplatz se poziționează cateterul de drenaj biliar extern 8,5 F sau se poate încerca depășirea obstacolului si poziționarea unui cateter de același calibru cu bucla distală la nivel intestinal.
Zonele de stenoză biliară/stenoză anastomotică se pot dilata prin intermediu procedurii de bilioplastie, cu baloane de 10 mm/4 cm sau se pot stenta folosind, stent-grafturi de lungimi variabile.
Răspunsul clinic și metabolic după decompresie este predictibil și destul de rapid. Nivelul bilirubinei scade cu 2-3 mg/dL în primele 24 de ore. Scăderea bilirubinei cu până la 20 mg/dL se obține în general în decurs de 1-2 săptămâni, coborând până la valori normale, deși uneori poate rămâne peste valorile normale, în funcție de volumul de ficat decomprimat ca și de prezența unui sindrom de citoliză.
Principalele riscuri ale drenajului biliar sunt reprezentate de sângerare și scurgerea unei mici cantități de lichid biliar in abdomen.
Complicații acute importante apar în 5-10% din cazuri și sunt în principal reprezentate de hemoragie intra-abdominală, sepsis şi infecţii sau procese inflamatorii localizate (abcese, peritonită, colecistită, pancreatită). Ghidurile curente de practică ale Societății de Radiologie Intervențională și
Cardiovasculară (SCVIR) situează totalul acestor complicații la 10%.