Chirurgia valvei mitrale se adresează afecțiunilor moderate sau severe ale valvei care separă cele două cavități stângi (atriul și ventriculul) ale inimii. Valva mitrală poate fi stenotică, împiedicând trecerea sângelui, sau insuficientă, situație în care aceasta nu se închide complet și permite trecerea sângelui din ventriculul stâng in atriul stâng.
În funcție de cauza afectării valvei mitrale, chirurgul va alege între diferite tehnici chirurgicale care implică, fie repararea acesteia (se pastrează valva nativă), fie înlocuirea ei.
Înlocuirea valvei mitrale se poate face cu o proteză biologică (cu material provenit de la animal sau om) sau cu o proteză mecanică (metalică). Alegerea tipului de valvă implantată se face în funcție de vârstă și o serie de caracteristici ale pacientului (alte boli asociate, toleranța la tratamentul anticoagulant, posibilitatea unei sarcini în cazul femeilor tinere).
De fiecare dată, dacă este posibil, chirurgul va încerca să repare valva, dar există afecțiuni(de exemplu o valvă foarte calcificată) care nu permit acest lucru. De obicei, tehnica folosită se stabilește înainte de operație, în funcție de aspectul valvei la anumite investigații preoperatorii (ecografie cardiaca transtoracica sau transesofagiană), dar aspectul din timpul operației poate duce la schimbarea strategiei.
Există situații când echipa medico-chirurgicală care vă evaluează poate să considere că riscul asociat intervenției chirurgicale este prea mare, fie datorită unor boli asociate, a vârstei sau a forței de contracție a inimii, și să vă propună alternative minim invazive asociate cu risc mai scăzut și cu timp de recuperare mai scurt (de exemplu procedura Mitraclip sau valvulotomia cu balon).
În stenoza mitrală este împiedicată trecerea liberă a sângelui între cele două cavități stângi ale inimii. Acest lucru se poate datora îngroșării sau calcificării foițelor valvei, în timp ducând la pierderea mobilității și lipirea lor. Cea mai frecventă cauză a acestei boli o reprezintă boala reumatismală. Această boală este datorată unei infecții în copilărie sau la vârstă tânără cu o bacterie numită Streptococ, care provoacă angină faringiană și la un anumit interval de la vindecarea infecției acute poate provoca reumatismul articular acut (RAA). În cadrul RAA pot fi afectate articulațiile, sistemul nervos sau inima. Dacă afectează inima, valva mitrală este aproape întotdeauna implicată. După mulți ani de la RAA, valva mitrală devine stenotică și provoacă simptome severe.
Cauzele regurgitării mitrale sunt ischemice (ca și consecință a bolilor cardiace ischemice) sau non-ischemice. Acestea din urmă pot fi cauze degenerative (boli mixomatoase, degenerarea foițelor mitralei – două la număr: anterioară și posterioară, calcificarea inelului mitral), endocardită, boli reumatismale, dar și alte cauze precum: afecțiuni congenitale, cardiomiopatii, boli inflamatorii, afectiuni induse de medicamente, traumatisme.
Principalele cauze ale bolii de valvă mitrală rămân: prolapsul de valvă mitrală (PVM), bolile ischemice, sindromul Marfan, reumatismul articular.
În primul rând vei face un examen clinic complet și vei discuta cu echipa medicală formată din cardiolog, chirurg cardiovascular și anestezist despre procedură și riscurile asociate acesteia.
Există o serie de investigații suplimentare care trebuie efectuate înaintea intervenției:
Durata spitalizării variază în funcție de tipul intervenției și de evoluția postoperatorie. Durata medie este de 5 zile.
Intervenția chirugicală se efectuează în anestezie generală, adică vei primi anestezice, vei dormi, nu vei simți durere tot timpul procedurii și medicul de anestezie-terapie intensivă va introduce o sondă în căile respiratorii conectată la un ventilator.
Apoi se va conecta o pompă de circulație extra-corporeală care asigură circulația sângelui în organism.
În general, chirurgia valvei mitrale se efectuează pe cord deschis și implică abordul printr-o incizie mediană a sternului care asigură accesul spre inimă.
În unele cazuri, repararea valvei mitrale se poate efectua prin abord minim invaziv, adică o incizie minimă în lateralul toracelui, chirurgul folosindu-se de instrumente suplimentare, incluziv brațe robotice (cum este cazul operațiilor pe cord asistate robotic).
Intervenția propriu-zisă se desfășoară diferit, în funcție de metoda de rezolvare aleasă.
Dacă este nevoie de înlocuirea valvei mitrale, o proteză formată dintr-un element fix- inelul și 2 elemente mobile (discurile metalice în cazul protezelor mecanice și foițele valvulare în cazul celor biologice) este cusută în locul valvei native, încercând să se păstreze cât mai mult din așa numitul aparat subvalvular mitral, adică structurile care contribuie la închiderea și deschiderea valvei native. Acest pas este necesar pentru o funcție cât mai bună a ventriculului stâng după intervenția chirurgicală.
În cazul reparării valvei, chirurgul va folosi diferite tehnici care au ca scop restabilirea funcției valvei. Aceste tehnici pot fi reprezentate de excizia țesutului valvular în exces, repararea cordajelor care ajută la închiderea și deschiderea valvei, reatașarea valvei la un cordaj rupt și, de fiecare dată când este necesar, adăugarea unui suport la baza valvei (anuloplastie).
După atașarea valvei noi sau repararea valvei native, chirurgul va verifica că aceasta funcționează optim, ulterior va reporni inima și va închide inciziile efectuate.
Se recomandă respectarea indicațiilor medicului, incluzând modificarea stilului de viață, tratamentul medicamentos și monitorizarea prin controale regulate la o lună, ulterior la 3, 6 și 12 luni.
Se va anunța medicul imediat dacă apar: febră, modificări de culoare, secreții sau durere de intensitate progresiv crescândă la nivelul plăgii, tulburări respiratorii, aritmii.