Stimularea țesutului cardiac de conducere este o tehnică avansată de stimulare cardiacă care implică fie stimularea directă a fasciculului lui His sau a ramului stâng al acestuie. Fasciculul His și ramurile sale conduc impulsurile electrice generate în atrii la nivelul ventriculilor unde sunt preluate de o rețea de celule specializate – rețeaua Purkinje – care realizează distribuirea rapidă a impulsurilor la întreg miocardul ventricular.
Această conducere rapidă permite o contracție sincronizată și eficientă a ventriculilor, spre deosebire de stimularea cardiacă clasică, în care impulsurile electrice se transmit lent direct prin miocardul ventricular, ceea ce duce la o întârziere a contracției peretelui lateral al ventricului față de septul interventricular. Practic toți pacienții stimulați clasic pierd din capacitatea de contracție a inimii – pierdere care la unii pacienți poate fi ușoară, dar în alte cazuri este severă și conduce la insuficiență cardiacă.
Stimularea sistemului cardiac de conducere oferă o metodă fiziologică de stimulare cardiacă în comparație cu stimularea tradițională a ventriculului drept.
Stimularea ventriculară tradițională poate duce la disincronii ventriculare, care pe termen lung cresc riscul de insuficiență cardiacă. Stimularea hisiană reduce acest risc, oferind o soluție mai bună pentru pacienții care necesită stimulare pe termen lung.
La pacienții care au deja bloc de ram stâng și insuficiență cardiacă sau riscul de a dezvolta această condiție, stimularea hisiană poate contribui la ameliorarea simptomelor și la o calitate îmbunătățită a vieții precum și la reducerea mortalității, prin redarea unei funcții cardiace cât mai normale.
Stimularea sistemului cardiac de conducere este o alternativă la terapia de resincronizare cardiacă, având față de aceasta avantajul unui număr mai redus de electrozi la nivelul cordului și al unui dispozitiv de dimensiuni mai reduse, precum și o longevitate mai mare a bateriei dispozitivului.
Prin menținerea unei stimulări cardiace naturale, procedura contribuie la reducerea complicațiilor asociate cu metodele tradiționale de stimulare, cum ar fi dissincronia ventriculare și deteriorarea funcției cardiace precum și riscul de apariție al unor aritmii cardiace.
Stimularea sistemului cardiac de conducere este recomandată în special pacienților care au nevoie de un stimulator cardiac din cauza problemelor de ritm cardiac, cum ar fi blocurile atrioventriculare de grad înalt. De asemenea, se recomandă pacienților cu fibrilație atrială persistentă și frecvențe cardiace joase care necesită stimulare ventriculară frecventă. Este considerată o alternativă superioară stimulării clasice, mai ales pentru pacienții care ar putea dezvolta insuficiență cardiacă, ca urmare a stimulării pe termen lung prin metodele tradiționale. Practic însă orice pacient cu indicație de stimulare cardiacă poate beneficia de acest mod de stimulare.
De asemenea stimularea țesutului cardiac de conducere este o alternativă la terapia de resincronizare cardiacă – utilizată în prezent la pacienții cu insuficiență cardiacă și bloc major de ramură stângă – având față de aceasta avantajul unui număr mai redus de electrozi la nivelul cordului și al unui dispozitiv de dimensiuni mai reduse, ceea ce pe termen lung rezultă în mai puține complicații.
Pregătirea pentru stimularea hisiană/de ram stâng este similară cu cea pentru alte proceduri de implantare de stimulator cardiac. Pacientul va trece printr-o evaluare cardiologică amănunțită, care include electrocardiograme (ECG), ecocardiografie și alte teste pentru a determina starea inimii și necesitatea stimulatorului. Înainte de procedură, pacientului i se va cere să evite mâncarea și băuturile cu aproximativ 6-8 ore înainte, iar anumite medicamente, în special anticoagulantele, pot necesita ajustări sub supravegherea medicului.
Stimularea sistemului cardiac de conducere se efectuează în laboratorul de electrofiziologie, sub anestezie locală, similar cu implantarea unui stimulator cardiac clasic. Medicul va introduce un cateter specializat printr-o venă (de obicei în zona subclaviculară) și va poziționa un electrod în apropierea fasciculului lui His sau la nivelul ramului stâng al acestuia. Odată ce electrodul este poziționat corect, acesta este conectat la generatorul stimulatorului, care va monitoriza și stimula activitatea electrică a inimii. Procedura se realizează sub ghidaj fluoroscopic (raze X) pentru a asigura poziționarea exactă a electrodului.
Procedura de stimulare hisiană/de ram stâng durează, în general, între 1 și 2 ore, dar poate varia în funcție de complexitatea cazului și de anatomia pacientului. La fel ca în cazul altor proceduri de implantare de stimulator cardiac, timpul petrecut în spital poate varia de la noapte de observație la câteva zile în funcție de starea generală de sănătate a pacientului și de orice complicații care ar putea apărea.
După realizarea procedurii de stimulare hisiană, pacientul trece prin mai multe etape de monitorizare și recuperare. Iată ce se întâmplă de obicei:
Monitorizarea imediată post-procedură
Durata internării pentru procedura de stimulare a țesutului cardiac de conducere este, de obicei, scurtă. În cele mai multe cazuri, pacienții pot fi externați a doua zi după procedură, în funcție de evoluția postoperatorie și de starea generală a pacientului.
Decizia finală privind durata internării depinde de starea individuală a pacientului, complexitatea procedurii și eventualele complicații care ar putea apărea.
Recuperarea după stimularea hisiană este similară cu recuperarea după orice altă procedură de implantare a stimulatorului cardiac. Majoritatea pacienților se pot întoarce la activitățile normale în câteva zile, dar vor trebui să evite efortul fizic intens și ridicarea greutăților pentru câteva săptămâni, până la vindecarea completă a inciziei. Dacă treci printr-o astfel de procedură, va trebui să participi la controale periodice pentru a fi evaluat de către medicul curant. De asemenea, este importantă monitorizarea regulată a ritmului cardiac și ajustarea medicamentației, dacă este necesar.
Stimularea hisiană oferă un beneficiu semnificativ pentru pacienți prin păstrarea unei funcții cardiace cât mai naturale și reducerea riscului de complicații pe termen lung.
Incizia realizată trebuie să se vindece complet. Pacienții trebuie să păstreze zona curată și să evite presiunea sau frecarea excesivă pentru a preveni infecțiile.
Se recomandă evitarea ridicării greutăților, efortului fizic intens sau mișcărilor bruște ale brațului. Aceste restricții sunt de obicei necesare timp de 4-6 săptămâni pentru a permite fixarea corectă a dispozitivului și a electrodului.
Primul control: După două săptămâni de la procedură, pacientul va reveni la cardiolog pentru un prim control.
Recuperarea fizică
Pe măsură ce pacientul se recuperează, poate începe să revină treptat la activități fizice mai intense, conform recomandărilor medicului.
Modificarea stilului de viață
Medicul va recomanda, în general, un stil de viață sănătos pentru inimă, care poate include o dietă echilibrată, exerciții fizice moderate și renunțarea la fumat sau alte obiceiuri nocive.
Ca orice procedură medicală, stimularea țesutului cardiac de conducere implică anumite riscuri și complicații, deși acestea sunt relativ rare. Ce este important de menționat este că acestea sunt similare cu cele de la implantul de stimulator clasic.
Sângerare sau hematom
Pneumotorax
Depoziționarea electrozilor de stimulare
Anestezie locală
Complicații vasculare
Perforația cardiacă
Colegii noștri îți stau la dispoziție pentru a te informa cu privire la toate aspectele procedurii, inclusiv asupra prețului. Știm că uneori recomandările medicale pot părea complicate și pot naște confuzii. De aceea, suntem aici pentru a-ți oferi informații corecte, personalizate cazului tău. Pentru a sta de vorbă cu un MONZA ARES Helper, ne poți suna tu sau poți folosi formularul de contact și te contactăm noi!