Embolia pulmonară secundară tromboembolismului venos este o cauză majoră de deces, una însă care poate fi prevenită. De obicei, acest lucru presupune administrarea de anticoagulante pacienților cu risc crescut. Există însă și situații în care tratamentul medicamentos nu este eficient, duce la apariția unor complicații sau este complet contraindicat. În astfel de cazuri, există o altă opțiune de tratament la care se poate apela: implantarea de filtru de venă cavă.[1]
Boala tromboembolică sau trombembolismul venos apare atunci când se formează un cheag de sânge într-o venă și include tromboza venoasă profundă și embolia pulmonară. Simptomele trombozei venoase profunde includ edemul, roșeața și durerea, iar embolia pulmonară se poate manifesta prin durere bruscă în piept și dificultăți de respirație. Boala tromboembolică poate fi însă și asimptomatică, ceea ce o face mai dificil de diagnosticat.[3]
Tratamentul emboliei pulmonare depinde de gravitate. În timp ce un pacient cu embolie pulmonară care prezintă o scădere a tensiunii arteriale, semn al scăderii debitului cardiac, beneficiază de un tratament care distruge cheagurile de sânge (tratament trombolitic) sau de chirurgie care extrage cheagurile de sânge direct din arterele pulmonare, marea majoritate a pacienților primesc un tratament anticoagulant, tratament care ajută organismul la distrugerea cheagurilor de sânge. Distrugerea acestora e un proces îndelungat, care durează săptămâni sau luni.
În medicina modernă se pune un mare accent pe prevenirea emboliei pulmonare la pacienții cu risc crescut. Aceasta se face tot prin administrarea subcutanată sau orală a unor doze mici de tratament anticoagulant, care scade riscul de embolie pulmonară.
Există situații în care acest tratament anticoagulant nu poate fi folosit datorită contraindicațiilor sau riscului de hemoragie sub tratament anticoagulant (dintre aceste situații amintim pacienții cu tumori cerebrale vascularizate, pacienții care sunt supuși unor intervenții neurochirurgicale, pacienții cu sângerări active).
Implantarea filtrelor de venă cavă inferioară reprezintă o modalitate mecanică de a scădea riscul de recidivă sau de apariție a trombembolismului pulmonar, cheagurile formate la nivelul membrelor inferioare fiind oprite de către acest filtru.
Există filtre de venă cavă permanente (care odată implantate nu vor mai fi scoase, recomandate de obicei la pacienții cu risc continuu de embolie pulmonară și imposibilitatea de a urma un tratament anticoagulant) și filtre de venă cavă temporare, recuperabile (la pacienții cu contraindicații de tratament anticoagulant pe o durată limitată de timp).
Cauzele apariției cheagurilor de sânge la nivelul membrelor inferioare sunt multiple, dar pot fi împărțite în trei mari categorii:
Alți factori care pot crește riscul formării cheagurilor de sânge și a dezvoltării trombozei venoase profunde și a emboliei pulmonare:
Formarea cheagurilor la nivelul membrelor inferioare determină mărirea în volum a piciorului din cauza stazei sângelui în vene și, în cazuri extreme, prin afectarea circulației arteriale (se poate însoți cu manifestări ischemice arteriale). Cheagul de la nivelul membrelor inferioare poate migra prin vene până la cavitățile drepte ale inimii și în continuare la nivelul arterelor pulmonare, provocând embolia pulmonară.
Consecințele acestei migrări pot fi fatale din cauza obstrucției circulației arteriale pulmonare. Sângele nu mai poate trece mai departe în capilarele pulmonare, în venele pulmonare și în cordul stâng, determinând scăderea debitului cardiac la nivele atât de mici încât însăși viața e pusă în pericol.
Implantarea filtrelor de venă cavă este indicată în cazul:
Atenție! Filtrele scad riscul de recidivă a emboliei pulmonare, dar nu scad riscul de apariție a trombozei venoase profunde.
Alte situații în care se poate indica implantarea unui filtru de venă cavă (nu există o indicație clară și atunci indicația trebuie particularizată în funcție de pacient) sunt:
Se poate implanta un filtru de venă cavă și profilactic (la pacienții ce nu au tromboză venoasă profundă, dar au un risc crescut de apariție a acesteia: neoplasm, intervenții chirurgicale majore).
Procedura de implantare a unui filtru de vena cavă se realizează în sala de angiografie, de către un medic radiolog sau cardiolog cu supraspecializare în tehnici intervenționale. Filtrele se introduc pe calea venelor de la nivelul membrelor inferioare sau pe calea venelor de la nivelul gâtului, iar procedura se desfășoară astfel:
Înainte de procedură:
Pune-i la dispoziție medicului tău o listă cu toate medicamentele pe care le iei, inclusiv suplimentele pe bază de plante, și cu alergiile de care suferi, dacă este cazul (în special alergii la anestezice sau substanțe de contrast).[2]
Tratamentul intervențional prezintă avantajul unei internări de scurtă durată și a unei perioade scurte de convalescență. Perioada de internare variază între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate analize, investigații și procedura de diagnosticare și tratament. Te poți întoarce la viața ta în numai câteva zile.
Complicațiile asociate cu implantarea de filtru de venă cavă pot fi împărțite în două categorii: cele care apar în timpul procedurii sau la scurt timp de la finalizarea acesteia și complicații pe termen lung.
Complicațiile care pot apărea periprocedură sunt reprezentate de:
Pe termen lung, mai pot apărea complicații precum:
După terminarea procedurii, se scot cateterele și tecile arteriale, iar la locul de puncție se realizează compresiunea arterei folosite ca abord. Pentru a se obține compresia, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. Este recomandat repausul la pat.
În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat.
Echipamentul folosit în timpul procedurii de implantare a filtrului de venă cavă include catetere, aparat cu raze X și, bineînțeles, filtrul de vena cavă inferioară.
Acesta este un mic dispozitiv metalic care captează fragmente mari de cheaguri și le împiedică să migreze prin vena cavă către inimă și plămâni, unde ar putea duce la apariția unor complicații severe, cum ar fi durere, dificultăți de respirație, dificultăți de respirație sau chiar moarte.[1][2]
Dacă totul decurge așa cum ar trebui, este posibil să poți pleca acasă în aceeași zi.[2]
Dacă ai trecut printr-o astfel de procedură, este important să revii la control așa cum ți-a recomandat medicul cardiolog și să respecți tratamentul indicat de acesta. Îți poți relua activitatea imediat.
Evită totuși să conduci timp de 24 de ore și să ridici obiecte grele sau să urci scările timp de 48 de ore. Vei primi toate instrucțiunile necesare înainte de a pleca acasă.[2]
Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge.
Prevenirea emboliei pulmonare este un aspect pe care se pune un foarte mare accent în medicina modernă. Atunci când tratamentul anticoagulant nu este suficient sau nu reprezintă o opțiune, procedura de implantare de filtru de venă cavă poate ajuta la prevenirea acestei afecțiuni. Consultanții noștri îți stau la dispoziție pentru a-ți oferi informații suplimentare despre această procedură. Poți suna la numărul de telefon dedicat sau poți completa formularul de contact disponibil pe site-ul nostru și vei fi contact în cel mai scurt timp posibil.
Bibliografie: