Disecția de aortă este o boală rară, dar potențial fatală dacă nu este tratată la timp. Ce anume presupune tratamentul depinde de locația disecției. Atunci când implică aorta ascendentă, este necesară aproape întotdeauna o operația pentru disecția de aortă. Când afectează însă aorta descendentă, există mai multe opțiuni de tratament. Una dintre acestea este implantarea de stent graft în aortă.[3]
Disecția de aortă este una dintre cele mai grave afecțiuni și presupune ruperea stratului interior al aortei (cea mai importantă arteră din corp). Atunci când se fisurează sau se rupe, sângele curge prin acea fisură/ruptură și determină separarea straturilor interne și mijlocii ale arterei aortice. Pe măsură ce avansează apare pericolul ca disecția să conducă la scurgerea sângelui din aortă, provocând astfel complicații letale.
O disecție de aortă poate să apară în partea ascendentă a aortei (disecție de aortă de tip A) sau în partea descendentă a aortei (disecție de aortă de tip B).
Cele mai comune, dar și cele mai periculoase disecții de aortă sunt cele de tip A. Disecția de aortă de tip B este mai puțin periculoasă decât cele de tip A și poate fi tratată atât cu tratament medicamentos (dacă diagnosticul este pus în fază incipientă), dar și prin intervenții minim invazive de implantare de stent graft.
Simptomele disecției de aortă sunt similare cu cele ale altor afecțiuni cardiace. Cel mai frecvent simptom al disecției acute de aortă este durerea toracică/de spate, în funcție de tipul disecției de aortă. Durerea toracică în față este asociată unei disecție aortice de tip A, în timp de pacienții cu durere de spate sau de abdomen sunt diagnosticați cu disecție de aortă de tip B. Durerea poate fi ascuțită și intensă, însoțită de lipsă de aer, stare de leșin, transpirație, slăbiciune și stări de confuzie.
Alte simptome ce pot fi asociate cu această afecțiune sunt:
În mod tradițional, în cazurile de disecție aortică de tip B necomplicată este recomandat tratamentul medicamentos, care are rolul de a controla durerea, frecvența cardiacă și tensiunea arterială. Pentru tratarea disecțiilor aortice de tip B complicate este indicat însă tratamentul intervențional sau repararea endovasculară aortică prin implantarea unui stent graft.[6]
Decizia de a opta pentru un tip sau altul de tratament se ia în funcție de mai mulți factori. Posibile indicații pentru intervenție sunt:
Pentru confirmarea sau excluderea diagnosticului de disecție de aortă se poate recurge la mai multe investigații:
Stentul este dispozitiv metalic, de dimensiuni mici, care poate fi folosit pentru a trata arterele îngustate sau un anevrism. Exista mai multe tipuri de stenturi. Stentul-graft, folosit pentru a repara disecția de aortă, este un dispozitiv medical cu o structură metalică, acoperit cu un material special, utilizat în arterele mai mari, cum ar fi aorta.
Acesta oferă sângelui un canal prin care să curgă, împiedicându-l astfel să se scurgă în corp.[5]
Procedura de implantare a stentului este una minim invazivă, se desfășoară într-o sală de angiografie și se poate efectua sub anestezie generală sau locală. Medicul intervenționist va efectua mici incizii la nivelul canalului inghinal (la rădăcina coapsei) bilateral pentru a vizualiza arterele femurale.
La nivelul acestor mici incizii, sub ecran radiologic, se vor introduce catetere până la nivelul zonei aortice afectate. Pe aceste catetere se vor introduce apoi stenturile-graft pentru a repara disecția. Inițial se efectuează aortografie pentru a evidenția anatomia aortei, localizarea disecției, dar și anatomia arterelor emergente. În acest caz, dispozitivul utilizat este ca un tub cilindric, format dintr-un cadru subțire de metal (stentul) și graftul format din diferite materiale (Dacron, politetrafluoroetilena).
Odată poziționat în zona afectată, dispozitivul este expandat pentru a închide fisura și a repara artera. După ce toate stenturile necesare sunt la locul lor, se îndepărtează cateterele și se realizează compresiunea arterei folosite ca abord.[3]
Înainte de această procedură:
Ca toate procedurile minim invazive, implantarea de stent graft are avantajul unei internări de scurtă durată și a unei perioade scurte de convalescență. În total, vei rămâne în spital între 24 și 48 de ore, timp în care vor fi efectuate toate analizele și investigațiile necesare și procedura propriu-zisă. Îți vei putea relua activitățile normale după numai câteva zile.
Dispozitivele actuale au o durată de viață de cel puțin 10 ani, dar este necesară monitorizarea lor anuală, prin intermediul tomografiilor computerizate.[4]
Incidența efectelor secundare și a complicațiilor este scăzută, însă există anumite riscuri pe care este bine să le cunoști:
Pentru a se obține compresia arterei folosite ca abord, se pune un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 24 de ore pentru a se evita sângerările. În anumite situații, există indicația de a monta un sistem hemostatic la nivelul puncției femurale. Acesta se montează în sala de angiografie, imediat după terminarea intervenției. AngioSeal este mic dop de colagen și se introduce în interiorul arterei femurale. Acesta are ca efect obținerea hemostazei în doar două ore. Astfel, pacientul își poate mișca piciorul în voie și se poate ridica din pat.
După procedură, este firesc să apară o senzație de durere sau disconfort în zona inciziilor și va trebui să ții cont de anumite restricții (minore) în ceea ce privește nivelul de activitate și dieta. Nu fuma, monitorizează-ți tensiunea arterială, ia medicamentele prescrise de medic și respectă orice alte instrucțiuni ai mai primit din partea acestuia. Nu neglija mișcarea fizică moderată, respectă un regim de viață echilibrat și fă-ți regulat analizele de sânge.
Bibliografie: